Showing posts with label ajutor. Show all posts
Showing posts with label ajutor. Show all posts

22 February 2016

Nu v-am uitat

De curand m-am alaturat comunitatii The Never Forgotten Romanian Children. Comunitatea are ca scop reunirea copiilor de origine romana, adoptati in anii 80-90, cu familiile lor biologice. Acesti copii, acum adulti, nu vor sa faca reprosuri, nu imputa, nu cearta, nu intreaba. Vor doar  - si au tot dreptul - sa-si vada familia. Sa afle ce culoare au ochii mamei lor, ce voce are tatal, cati frati au si daca poate au si nepoti. O dorinta mistuitoare, care-i face sa caute si sa intrebe ani si ani de zile, sa se agate de fiecare posibil fir, fiecare urma, oricat de veche, oricat de stearsa. Sunt oameni care pornesc la drum inarmati cu o fotografie veche, doua nume si poate uneori amintiri cetoase. Sunt altii care au trecut prin iadul caselor de copii comuniste. Ii asteapta ani de eforturi, intrebari si cautari. Iar comunitatea aceasta le vine in intampinare.

Este o pagina creata si administrata de catre Ileana Cunnife Baescu. Eforturile sale au fost initial de natura personala. Apoi, a ajuns sa ajute si alti oameni, din ce in ce mai multi. In prezent, sute de oameni i se adreseaza Ilenei, pentru a fi ajutati sa-si regaseasca familiile biologice. Citez din prezentarea sa:


Pe 24 ianuarie 2015, o tânără româncă stabilită în Irlanda din anul 1996, Ileana Cunniffe Baiescu, a creat o pagină pe comunitatea Facebook cu speranţa de a-şi îndeplini un vis important, găsirea fratelui ei biologic Victor Constantin MARIN, adoptat de la locul lor de origine, Scutelnici, judeţul Buzău, România. După mai mulţi ani de căutări şi neavând nici un rezultat, i s-a părut o idee foarte bună să transfere în cele din urmă căutările în mass-media sociale, o cercetare rapidă, şi aici a găsit mai multe pagini, grupuri şi profile a sute şi sute de români adoptaţi. "Am citit totul, de mai multe ori, asigurându-mă că nu-l sar tocmai pe fratele meu care s-ar fi putut afla printre ei. Am început să vorbesc cu ei, întrebând dacă ei ştiu ceva, dar din păcate nimeni nu ştia nimic. "Să se dea bătută? Nicidecum!! A fost atât de clar că majoritatea oamenilor de pe aceste pagini şi grupuri sunt în căutarea cuiva, a familiei biologice sau a copilului adoptat; cunoştinţele lor despre CUM să-i caute, păreau atât de puţine şi de vagi. ”Căutarea ajutorului nu mai avea rost aici, ea a devenit instantaneu, cum pot ajută câteva persoane de aici în căutarea familiilor lor? Am luat o singură persoană la întâmplare, un tânăr român în căutarea fratelui său adoptat în Irlanda, câteva minute mai târziu am vorbit pe chat. M-am oferit să-l ajut. I-am cerut să aibă răbdare o oră sau două, ca să mă gândesc cum să continue căutările. Mai târziu în acea seară am creat "Copiii niciodată uitaţi ai României’’ o pagină de comunitate pe Facebook, şi m-am mai implicat în alte două căutări ... a două zi, una dintre ele a avut succes, a fost prima familie pe care am reunit-o. Am plâns şi am râs cu ei în acelaşi timp. Le-am simţit emoţiile cele mai profunde şi le-am înţeles sentimentele de dragoste şi regăsire, din toate punctele de vedere . „A fost minunat!!”

Pe parcursul primului an al activităţilor paginei de Facebook, mii de oameni din România şi de peste tot în lume au intrat în contact şi au împărtăşit, cu noi sau pentru noi, cele mai incredibile poveşti, poze, articole, opinii, proiecte, experienţe din timpul adopţiei, căutările de familie, sentimente - în principal ale copiilor români adoptaţi sau ale celor rămaşi acasă. Pagina noastră de Facebook a devenit în puţin timp una dintre cele mai cunoscute pagini de pe media sociale, care ajută şi sprijină români adoptaţi în căutările lor şi în reunirea cu familiile lor biologice. Peste 300 de cereri de căutări de familie au ajuns pe pagină în primul an, 88 dintre ele au avut succes, inclusiv prima căutare a fratelui adoptat în Irlanda. "O experienţă copleşitoare, cuvintele de abia pot descrie sentimentele şi emoţiile implicate. Fiecare poveste este atât de unică, fiecare călătorie este atât de uimitoare. În spatele fiecărui număr se ascunde un vis adevărat, o persoană reală care speră şi visează, şi-i caută în mod constant pe cei care le-au dat viaţă, sângele lor, familia lor.” Pe parcurs, Ileana a început să colaboreze cu câţiva voluntari minunaţi pentru a o ajuta în multele căutări de familie din România şi mai mulţi care să ofere ajutor pentru a facilita traducerile acolo unde este necesar; cu toate acestea, din cauza numărului tot mai mare de cereri, este tot mai mare nevoie de a avea ajutor şi sprijin. 

Cum putem ajuta:

*  Ileana are nevoie de un voluntar pentru website content management si admin. Site-ul este momentan in constructie. Template-ul este gata, trebuie adaugat content si administrat.
*  Promovare media - bloguri, presa. Preluati, va rog, anunturile care apar pe pagina.Orice efort, orice cunostinta ajuta. Tineti, va rog, cont de faptul ca este un efort 100% voluntar, altruist, si lipsit de componenta financiara. Singurul scop al eforturilor acestei comunitati este sa ajutam cat mai multi adoptati sa isi regaseasca familiile biologice.
*  Oferiti-va serviciile de tradus, interpretariat daca este cazul - contactati-o pe Ileana pe pagina sa.
*  Ajutati cu informatii, daca sunteti din localitate sau daca va pare cunoscut cineva. Chiar si un mic fragment de informatie e de folos.
Ca incurajare - la cateva ore dupa ce am tradus mesajul unuia dintre cei care-si cauta familia, mesajul a fost shared pe FB de cateva sute de ori. Cineva i-a recunoscut tatal in cele doua fotografii pe care le-a oferit. Florin si-a regasit familia, cu ajutorul tuturor celor care au facut un gest, cat de marunt. 

Mie mi-a luat cateva minute sa-i traduc rugamintea. Celorlalti le-a luat cateva secunde sa dea share, sa priveasca mai atent fotografiile, sa intrebe, sa ofere un numar de telefon. Toate aceste cateva minute si secunde alina suferinta unei vieti intregi de cautare nerodnica. Va rog, alaturati-va acestei comunitati. 
Read More

31 March 2015

Trei luni de cosmar

Am decis sa pun capat blogului intr-o incercare de a usura in vreun fel o perioada teribil de dificila. O incercare de a scutura vreun balast, ceva, orice. Cum n-are nimic de-a face sula cu prefectura si vaca cu vacanta, am inchis blogul degeaba si necazurile si-au continuat sirul.
Fac eforturi sa nu mai dau valente personale blogului si totusi, e un blog personal, de la asta a pornit - in naivitatea mea l-am tratat ani buni de zile ca pe un jurnal, pana sa realizez ca e putin cam ridicol sa-ti asterni insemnarile pe un panou public. Insa pe de alta parte, uite, la ultimul hop pe care l-am avut de trecut, multi dintre voi mi-ati sarit in ajutor. Si va accept ajutorul cu multa recunostinta....iar daca va mai vine in minte vreun mod de a ma ajuta in situatia asta, propuneti, fac tot efortul sa ies din ea.
Dar sa-mi rezum felul in care mi-am petrecut eu anul 2015 de cand a inceput.
Am iesit din sarbatori proaspat angajata. De fapt, schimbatul locului de munca a fost singura parte buna. M-am destelenit din vreo 8 ani de "tot pi loc pi loc pi loc" in care, de ce sa neg, m-am complacut si de a caror caldura imbietoare si a caror avantaje m-am bucurat din plin.
Abia instalata in noul job, m-a pocnit maseaua. Pe sase ianuarie scriam aceasta postare, care sper sa va fi convins pe macar unii dintre voi sa se duca la dentist mai devreme ca mine:

http://kariokaspot.blogspot.ro/2015/01/cum-sa-nu-mergi-la-dentist.html

Luate zi libere pt operatie, scos masea, umblat nauca de cap vreo doua zile. Okay.


Mai trec vreo cateva saptamani. Tata e diagnosticat cu o boala grava, e operat la Fundeni, supravietuieste. Acum stam cu inima stransa asteptand sa vedem cum trece prin tratament.

In aceeasi perioada cu operatia tatei, de fapt chiar cu o zi inainte, am tras ca dementa intr-un weekend sa termin o carte de tradus. Asta inseamna ca dupa stat o saptamana gheboasa la munca am mai stat doua zile gheboasa si acasa. si cand am terminat de tradus, m-am dus la Alex in camera unde am stat ghici cum - gheboasa - si am citit vreo 3 carti de povesti. Apoi am dat sa ma ridic de-acolo si asa am ramas vreo 10 zile, Da-i. Du-te, cauta-te, vaieta-te. am ramas cu o mana stanga beteaga inca vreo doua saptamani si cu certitudinea ca sunt mai stramba decat ma stiam. Trebuie sa fac vreodata un RMN. Dar ghici ce. Am abonament la Medsana si Regina Maria. Ortopedul de la Regina Maria mi-a recomandat RMN care ma costa "dacat" vreo 800 lei cu discount. La Medsana aflu ca daca mi l-ar recomanda unu de la ei, ar fi gratuit. Okay. Ma duc acolo, evident, mi se recomanda kinetoterapie, care ce chestie, nu e inclus in abonamentul Medsana (dar e dincolo, unde nu imi fusese recomandata) si costa vreo 150 x 10 sedinte = futu-i. Decid sa iau la rand toti ortopezii si neurologii din ambele clinici pana nimeresc unu care imi recomanda ceva ce nu platesc pe abonamentul clinicii aleia. Dar nu apuc, pentru ca ...

.... intre timp tata pleaca acasa, oarecum mai intremat si totul pare sa revina la normal incetisor. Ne apucam sa facem planuri de concediu. Alexandru pare sa fie pe cale sa raceasca, Smarcaie nitel. Nu ne nelinistim. Nu curge nasul.nu tuseste, doar asa, un vag inceput.
Din inceputul ala ajungem in 3 zile internati la IOMC cu pneumonie interstitiala acuta, ambii plamani, si amigdalita. Va rog, va rog, duceti copiii la medic sa ii asculte, chiar daca pare f usoara raceala.
Asta a fost luni noapte.

de la 8 jumate seara la 11 jumate stam la camera de garda la Grig, Alexandrescu. la 11 jumate suntem inauntru, radiografie, plamanii, pana si eu realizez ca e groasa, ma inmoi si dau sa plang. Doctorita de garda implora prin telefon, cu rugaminti, vreo 3 spitale, incercand sa gaseasca un pat liber pentru noi. Gaseste la IOMC.

O saptamana, 2 branule, o gramada de vene sparte,  12 ore perfuzii, nimic mancat, aproape deloc dormit, 5 zile si nopti antibiotic si aerosoli mai tarziu, ma rog sa fiu externata si eu o zi mai devreme. Trebuia sa fim externati luni. Suntem externati duminica dimineata. Tocmai aflasem de un caz de rotavirus la salonul de langa noi.

Apucam sa ne bucuram fix o zi de externare. A doua noapte, adica azi noapte,Alex urca de la 38.3 la 39.1 Revenim la Medsana-IOMC.
nimerim 3 medici, 3 idei diferite, care converg in acelasi punct: nu s-a vindecat. Mai mult ca sigur e vina mea. Poate ziua aceea in plus petrecuta acolo ar fi finalizat tratamentul. Poate daca se declansa febra in spital stiam o treaba. Poate trebuia sa cerem radiografie si la iesire.

Acum suntem acasa, Alex e tot bolnav, dar oarecum mai bine. Asteptam cu groaza noaptea. Deocamdata 37.7
 Datorita voua, oameni pe care i-am intalnit o data, de doua ori, dar cu care vorbesc pe internet, sau care au mai citit uneori ce nazbatii am scris, am obtinut in cateva minute niste fiole pe care le cautaseram fara succes inca de asta toamna. Speram sa mearga tratamentul propus.
Pe 9 soseste si tata, sa isi inceapa un tratament de care recunosc ca ma tem la fel de tare aproape ca de boala in sine. Pentru ca tata e bolnav, fragil si batran. Iar tratamentul acela e un parjol care nu cruta.

Si cam asa am dus-o eu in ultima vreme. Ar fi probabil un moment bun sa devin superstitioasa. Parca nu se mai termina.
Multumesc tuturor pentru ajutorul prompt si neconditionat oferit. Apreciez mult si sunt foarte recunoscatoare.
S-ar putea sa mai am nevoie de voi. Alex merge la somn, iar eu ma pregatesc pentru inca o noapte de veghe.

Read More

15 October 2013

Mortul e de vină

S-a umplut internetul de clipul asta de mai jos. Inainte sa dati click pe el, vi-l rezum, sa nu vi se ofileasca sufletele delicate. In acest clip vezi cum moare unul, cu o bucata de carnat in gat. Pe la minutul 3 jumate ii blocheaza caile respiratorii. Apoi il vezi cum moare. Apoi gramada de oameni buluciti cu sfaturi care mai de care mai imbecile, cum ar fi sa-i dam una dupa ceafa, altul cu o sticla de apa sa i-o bage pe gat, etc. Altii doar tragand de el iar altii zbierand sau pur si simplu STÂND.
Read More

01 April 2013

Un pom pentru o casa

M-am bagat in ceva. Si nu doar atat ci vreau sa va bag si pe voi in asa ceva.  O strangere de fonduri.
Stai, STAI, nu inchide, stai macar sa-ti zic pentru cine si de ce.

Pentru cine strangi banii?
Pentru Andrei si Teo. Incercam sa le luam o casa. Deja s-au strans vreo 9000 de lei intr-o incercare precedenta. Nu mai e mult de strans, zic eu. Nu vor vila in Cartierul Francez, vor sa cumpere casa in care stau acum provizoriu. Si fiind o casa in comuna Gogosari , valoreaza vreo 20.000 de lei.

Cine-s astia? De ce n-au casa?
Doi copii de 8 si aproape 4 ani. Sunt crescuti doar de tatal lor. Casa nu mai au pentru ca le-a luat foc. A ars toata.

Pai mama unde e?
Mama nu e, a plecat. Nu stim unde, nu stim de ce. A plecat cand tatal n-a mai castigat la fel de bine in constructii.
 Tatal munceste acum cu ziua. Ii creste cum poate el mai bine. Au aflat de ei oameni si au ajutat. Insa un mar, o hainuta se mai gasesc, dar case in plus n-are nimeni in buzunar. Asa ca incendiul le-a cam sters sansele la o viata buna.

Eu m-am alaturat unui grup de oameni care doresc sa stranga fonduri pentru ei.


 Vom dona 21 de pomi fructiferi Centrului Social "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" din Comuna Slobozia, Judetul Giurgiu. Fiecare din noi "reprezinta" un copacel. Si daca tot il reprezentam, vom promova in aceste zile de derulare a campaniei o...reprezentare grafica a pomului. Pe care speram sa il cumpere cineva. Fie prin donatii comune, fie prin licitatie. Banii se duc in contul casei lui Andrei si Teo.

Asta e pomul nostru:

...sau poate se vede mai bine aici, desi era in draft-mode:



Jur ca n-am realizat ca se va vedea atat de spalacit la pozat. Acu, pe de alta parte, nici eu nu-s vreun Michelangelo. Hai sa ma apuc sa explic ce-a vrut autorul (autoarea, adica io) sa zica in opera:

In centru e un pom, nu stiu exact de care, fructifer in tot cazul. Prefer cais.
In jurul lui chipurile, dar nu stiu sa desenez 3D, suntem noi. Eu ma hlizesc in partea dreapta a copacului, ingenuncheata oarecum in pozitia calusarului, cu o mana (cu prea multe degete,dar stiu ca voi sunteti finuti si o sa va faceti ca nu ati vazut asta) pe trunchi. Alex e MARE , de partea ailalta a copacului. Pe dupa copac, reflectand fix caracterul sau de hatru, consortul meu, Dl Karioka, se iteste curios. Fix asa e si in real life, jur. Parca s-ar baga, parca nu s-ar baga, parca s-ar uita, parca nu. De partea cealalta, cainele nostru va incurajeaza si el sa ne cumparati pomul. Nu l-a marcat inca, nu. In rest, ramuri, frunze si vreo doua degete de-ale lui Alex.
In prima instanta pomul trebuia facut in intregime de Alexandru, dar cum el are 2 ani, entuziasmul a depasit un pic limitele copacului si foii si chiar si mesei de lucru asa ca in loc de copac a pictat toata sufrageria. Si ma jur ca as scoate-o la mezat, dar stau in chirie si nu pot.




oricum, si acesti pomi foarte, uh, deosebiti, va stau la dispozitie daca donati pentru casa lui Teo si Andrei.

Donatiile se fac in contul RO52VBBU2587UN3555702701 Volksbank, sucursala Unirii, deschis pe numele Margarit Miruna Mihaela si va trebui sa specificati la detaliile depunerii pomisorul preferat.
Al meu se cheama "Pomisor cu familie". Self-explaining.
Daca nu vreti sa dati bani pe asa ceva, vedeti ca mai sunt altii mult mai frumosi (oricare dintre ei). Insa va reamintesc ca nu ma rog de voi sa dati bani pe-un copac pe hartie ci pe o casa pe pamant, pentru trei oameni intr-o situatie dificila.
(Margarit Miruna Mihaela e fata buna, nu fuge cu banii, ii are pe ai ei , garantez, etc, om serios, serviciu, casa , alea alea, a mai organizat evenimente caritabile si nu e cazul sa va temeti de / pentru ea. )
Evenimentul are loc si aici:
Facebook- Un pom pentru o casa

Multumesc mult.

K.

Read More

11 March 2013

Bravo Laviniei.


Vorbeam cu Maria Coman, care desi a facut cica emisiunea etc si incearca si ea sa ajute parea extrem de sceptica. Am intrebat de ce si am aflat aiurita ca exista zeci de astfel de marturii inca de acum 1 an (sau doi?), dar ce folos, cand le avem numai prin comentarii anonime pe forumuri si prin petitii?

empatia mea se opreste la un punct si nu cred ca pot descrie ce senzatie m-a cuprins cand M.C. mi-a dat sa citesc cateva randuri scrise de o semnatara a petitiei din 2011. era o mama care povestea cum a vazut pe geam cum ii e batut copilul, cum e lovit peste fata. si ce-a facut? a plans, a oftat, s-a abtinut "numai ea stie cum"...si dupa aia a semnat o petitie pe internet, sa inteleg.

cum poate femeia asta, Lavinia, sa faca ceva, doar auzind ca i-au fost batuti copiii, si restul nu? ce e aia "numai eu stiu cum m-am abtinut"? da, NUMAI TU STII , eu nu stiu cum te-ai abtinut, eu nu stiu de ce nu ai intrat atunci, de ce nu ai batut la geam, de ce nu ai filmat prin geam, de ce nu ai mers la politie cum a facut amarata asta, de ce nu ai facut plangere macar 4 luni mai tarziu,de ce nu ai facut NIMIC in afara de a te vaieta fara sa iti asumi rsponsabilitatea afirmatiiloor tale. ti-au batut copilul bolnav! ce dracului mai rau crezi ca ti-ar fi facut daca ii dadeai in gat?

azi am fiert mocnit, indurerata de lasitate si prostie. da, asa e, in spitalul ala sunt niste oameni cruzi. dar dincolo de el sunt niste oameni prosti si lasi. care lasa copii sa sufere si se coiesc si se codesc la infinit. desi umbla televiziunile sa vorbeasca cu careva sa faca galagie, desi uite ca se gasesc avocati sa ii reprezinte pro bono, presa, oamen, tot. dar pe cine dracu sa sustii? pe panseluta_83 de pe nu stiu ce cacat de forum?

Bravo Laviniei. Si iarasi, ca si la Bereanda, e singura care face ceva. Singura, singura dintre sute de parinti, SUTE, cum de e femeia asta singura, unde sunteti voi toti ceilalti"? V-au fost batuti copiii, ati fost umiliti, injurati, asta e tot ce stiti sa faceti, sa scheunati prin colturi?

Bravo Laviniei. Si cam atat.
Read More

Se intampla langa tine

Doi copii internati cu pneumonie la Spitalul de Pediatrie Sibiu. O mama neputincioasa, despartita brutal de ei.
Li se interzice sa o revada pana la finalizarea tratamentului. Pentru ca plang si inerveaza duamnele asistente. Care asistente palmuiesc fetite de 8 ani pentru ca tusesc.  Si trag de urechi baietei de 4 ani care nu se descurca sa bea din cana.
Copii care mint din start, in mod sigur, atunci cand povestesc ca au fost loviti. Nu au urme pe fata iar mama e analfabeta - doua motive excelente pentru a te mira ca prostul in targ cand parintele vrea sa depuna plangere si copilul lovit isi sustine afirmatia.
Copii culcati pe jos pentru neobrazarea de a se imbolnavi pe tura unei doctorite.
Portari mituiti pentru a se furisa ca intr-un razboi de guerila, sa arunce un ochi sa vada copiii.
Neobrazare, cruzime, nesimtire. Langa tine, chiar langa tine, nu "in Romania", nu "in tara asta mare", nu, langa tine, langa papucii tai moi de casa, langa copiii tai niciodata loviti, langa cafeaua ta calda, langa medicul tau de la privat respectuos si afabil. Langa tine!

Hai, spune-mi ca exagerez. Te rog, spune-mi ca din cauza banilor putini bat asistentele copii. Pentru ca toata lumea stie, cand izbesti peste fata o copila bolnava de pneumonie, sar bancnote din ea ca din bancomat. Spune-mi ca din cauza lipsei de personal brutalizam copii bolnavi. Ii batem de se cloneaza in asistente noi. Spune-mi ca din cauza politicii sau guvernului ni se vorbeste urat in spital, suntem bruftuluiti de la nastere si pana la moarte, de parca toata existenta noastra si toate coliziunile nedorite su sistemul de sanatate sunt o vesnica vina, imputata cat mai aprig si cat mai crud. Te rog , gaseste-le scuze. Explica-mi iar, ca si la Bereanda, cum e vina copiilor si cum merita. Hai incearca numai.

Explica-mi cum cruzimea gratuita, cum violenta indreptata cu placere asupra celui slab, sarac si bolnav ajuta sau se justifica. Incearca numai sa-mi justifici scroafele astea. Te rog vino si spune-mi ca nu e chiar asa. Am atatea cadouri sa-ti dau.
Read More

06 March 2013

Fragment de dialog despre masturbari afective



Eu: io daca as vrea vreodata sa imi dau foc la cur m-as duce pe [....]si as scrie urmatoarele
Eu: o mare parte din facatorii de bine fac bine doar ca pe o masturbare sufleteasca in public.
Eu: trantesc niste bani sau trei boarfe, nu intreaba, nu ofera solutii reale
Eu: dar pur si simplu fac gestul atunci in prezent pentru a se
Eu: scalda in lumina propriei aure de benefactio
Eu: ii doare in cur ce , cum  , unde ajung hainele
Eu: de CE nu are aia cu ce sa ia
Eu: oare o sa aiba peste 3 luni
Eu: ce va face, ce solutii va lua
Eu: ei vor doar sa vada si sa auda ah, sa va dea dumnezeu sanatate, multumesc
Eu: ce ma faceam fara voi
Eu: oameni buni cu suflet mare si credinta-n dumnezeu
Eu: si asta-i unge pe suflet, un adevarat lubrifiant afectiv
Eu: si isi cumpara portia asta de orgasm de ego aruncand maruntis la copii cersetori pentru ca sunt mici si se roaga frumos de tine
Eu: ignorand sau refuzand sa admita ca sunt batuti si drogati si sclavi
Eu: si ca banii lor perpetueaza asta
Eu: aprind lumanari
Eu: urla sa NUUUUU se desfiinteze nush ce amaraciune de adapost de caini
Eu: fara sa le pese ca ala e un lagar unde mor zdrobiti, flamanzi
Eu: si tot asa.
Eu: intelegi? o laba afectiva, asta e mila asta falsa.

Read More

05 February 2013

Pentru Ioana

Se vinde si se cumpara pentru o fetita, pentru viata ei. 
Isi va pierde un ochi. Risca sa piarda mai mult de atat. hai s-o ajutam.
M-am inscris si eu acolo. Nu e musai sa aveti bani de dat. Poate aveti lucruri. Eu ma pun pe scotocit, cred ca am un waffle maker si un sandwich maker prin casa nefolosite.

Sigur sigur ai si tu macar un lucru inutil tie dar atat de util ei. O haina, o bratara, o carte, ceva. Daca nu poti da bani e ok. Nici nu ti-a cerut careva. Dar poate ai? Poate dai? Poate ajutam. 

https://www.facebook.com/events/286934061435979/
Read More

04 December 2012

Ajuta-ma sa ajut

Nu-ti cer bani, nu-ti cer clickuri, nu-ti cer like-uri, nu-ti cer sa dai share.
Iti cer informatii, numere de telefon si nume de oameni care pot si vor sa faca ceva.

Uite povestea. Am publicat-o pe pagina stop VB, o pun si aici.

Mi s-a cerut ajutorul, in privat, din partea unei mame ai carui copii sunt batuti si amenintati de tatal lor, in a carui custodie se afla. Pana acum ajutat-o sa scrie o cerere / declaratie.

Ce m-a surprins din povestirile doamnei este insa, ca:
1. Cand a mers la asistenta sociala (protectia copilului) a fost trimisa acasa, pentru ca doamna era ocupata cu impartitul alimentelor. Vorbim despre o ma
ma a carei fiica, batuta, a venit la ea acasa cerand ajutor. Si spunand ca se va sinucide daca continua bataile. O fata care a trebuit sa minta ca merge la toaleta pentru a putea scapa din casa.
2. Mama a sunat si politia; care politie a tinut-o in asteptare cam o ora, dupa care i-a raspuns sec ca nu mai e arondata sectiei lor (sau cam asa ceva) si i-au inchis.
tatal insa, desi fost traficant de droguri si puscarias, se pare ca a putut sa sune aceeasi politie semnaland disparitia fiicei. Asa ca la casa mamei s-au prezentat un politist + respectivul tata.
Desi fiica plangea, se zbatea si tremura, implorand sa nu fie dusa acolo, politistul a luat-o totusi. Asigurand-o verbal ca taica-su nu o mai bate.

Ajutati-ma sa apuc de coada dracia asta si sa ii dau de cap. Ajutati-ma cu numere de telefon, proceduri si orice altceva ar putea fi util.
M-ati mai ajutat o data sa ajut pe altcineva. Va rog sa o faceti a doua oara.
Din aceleasi motive ca si prima data, nu voi divulga numele mamei si alte date personale.

Multumesc.


P.S. Comunicarea cu mama e cam intermitenta, ba e pe internet ba nu e, asa ca spre deosebire de cazul VB nu stiu cat de prompt pot ajuta. Dar eu macar incerc. Ca de obicei.

Updates:
Am dat de un specialist de la DGASPC Bucuresti care va intra, sa speram, in legatura cu mama care mi-a cerut ajutorul. Momentan e dusa sa depuna sesizare / declaratie la Protectia Copilului si Politie. Sa speram ca au terminat cu impartitul de pomeni electorale sau ce invart pe-acolo.
Read More

03 November 2012

Pro-Bono

Mi se pare foarte jignitoare presupunerea dnei Andronescu, ridicata automat la rang de certitudine se pare, cum ca oamenii care sprijina parintii au fost platiti sa faca asta.

Urc aici niste screenshoturi  - desi cine crde ca au fost platiti nu va citi aici si cine nu crede oricum nu avea nevoie de dovezi.

Eu va asigur ca toti s-au implicat pro-bono. Din empatie, din spirit civic, din respect fata de om, din demnitate si alte insusiri care se pare ca in anumite ministere si in anumite minti au fost inlocuite doar de nevoia de bani.








Observ ca am reusit sa stric si layout si tot cu screenshoturile astea. Ei, oricum nu era blogul asta chiar cea mai aratoasa pagina that you ever layed your eyes upon.

Imi e somn. Am obosit. Oricum, totul merge spre bine, in caz ca va faceati griji. In caz ca v-am plictisit deja cu Bereanda in sus, Bereanda in jos....nene, stii ceva? Cumpara-ti o gazeta.

Noapte Buna.



Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)